Photographis - photography - Art gallery - Romania - Daliana - drawings - Bucharest - irrational - life for sale - photo contest - poetry - loneliness - graphis - forgotten- god - universe - sun - ghosts
Sunday, October 23, 2016
Friday, October 21, 2016
Valeriu Moisescu
1 aprilie 1932 - 20 octombrie 2016
Valeriu Moisescu
face parte din promoţia de aur, care a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1956.
La clasa de regie îndrumată de profesorul George Dem. Loghin, i-a avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu, Sanda Manu, artişti care au produs ulterior mişcarea de reteatralizare a teatrului românesc.
Timp de patru decenii, la Teatrul de Stat din Galaţi (1956–1964), Teatrul de Stat din Oradea (1959–1961), Teatrul de Stat din Ploieşti (1961–1964), Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1964–1990), dar şi la Iaşi, Craiova, Sankt-Petersburg, a realizat peste 120 de spectacole, multe dintre acestea fiind astăzi repere ale spectacologiei româneşti.
În ultimii 35 de ani, s-a dedicat cu pasiune şi pedagogiei, fiind maestrul multor generaţii de regizori. A fost şeful catedrei de regie Teatru, scenografie, coregrafie din cadrul Academiei de Teatru şi Film (1991–2000).
A tradus şi a dramatizat, a publicat peste 200 de articole teoretice şi mărturii de creaţie. Din octombrie până în 1995 a avut rubrică permanentă în revistele „Teatrul” şi „Teatrul azi”, intitulată „Însemnări contradictorii”, ulterior publicate în volum la Editura UNITEXT.
Este iniţiatorul seriei de studii „Maeştri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea” din cadrul Centrului de cercetări, studii şi experimente teatrale „Crin Teodorescu” al UNATC „I.L. Caragiale”.
În 1998, a fost distins cu premiul UNITER pentru întreaga activitate.
Persistenta memoriei
Valeriu Moisescu
face parte din promoţia de aur, care a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1956.
La clasa de regie îndrumată de profesorul George Dem. Loghin, i-a avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu, Sanda Manu, artişti care au produs ulterior mişcarea de reteatralizare a teatrului românesc.
Timp de patru decenii, la Teatrul de Stat din Galaţi (1956–1964), Teatrul de Stat din Oradea (1959–1961), Teatrul de Stat din Ploieşti (1961–1964), Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1964–1990), dar şi la Iaşi, Craiova, Sankt-Petersburg, a realizat peste 120 de spectacole, multe dintre acestea fiind astăzi repere ale spectacologiei româneşti.
În ultimii 35 de ani, s-a dedicat cu pasiune şi pedagogiei, fiind maestrul multor generaţii de regizori. A fost şeful catedrei de regie Teatru, scenografie, coregrafie din cadrul Academiei de Teatru şi Film (1991–2000).
A tradus şi a dramatizat, a publicat peste 200 de articole teoretice şi mărturii de creaţie. Din octombrie până în 1995 a avut rubrică permanentă în revistele „Teatrul” şi „Teatrul azi”, intitulată „Însemnări contradictorii”, ulterior publicate în volum la Editura UNITEXT.
Este iniţiatorul seriei de studii „Maeştri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea” din cadrul Centrului de cercetări, studii şi experimente teatrale „Crin Teodorescu” al UNATC „I.L. Caragiale”.
În 1998, a fost distins cu premiul UNITER pentru întreaga activitate.
Persistenta memoriei
Sunday, October 2, 2016
Sunday, September 18, 2016
Wednesday, August 17, 2016
Alone With Everybody - Charles Bukowski
'the flesh covers the bone
and they put a mind
in there and
sometimes a soul,
and the women break
vases against the walls
and the men drink too
much
and nobody finds the
one
but keep
looking
crawling in and out
of beds.
flesh covers
the bone and the
flesh searches
for more than
flesh.
there's no chance
at all:
we are all trapped
by a singular
fate.
nobody ever finds
the one.
the city dumps fill
the junkyards fill
the madhouses fill
the hospitals fill
the graveyards fill
nothing else
fills.'
and they put a mind
in there and
sometimes a soul,
and the women break
vases against the walls
and the men drink too
much
and nobody finds the
one
but keep
looking
crawling in and out
of beds.
flesh covers
the bone and the
flesh searches
for more than
flesh.
there's no chance
at all:
we are all trapped
by a singular
fate.
nobody ever finds
the one.
the city dumps fill
the junkyards fill
the madhouses fill
the hospitals fill
the graveyards fill
nothing else
fills.'
Alone With Everybody - Charles Bukowski
Saturday, August 13, 2016
Royal funeral for Romania's Queen Anne
Queen Anne of Romania
(Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite of Bourbon-Parma,
18 September 1923 – 1 August 2016
was the wife of former king Michael I of Romania.
A royal funeral takes place in central Romania on Saturday.
Anne of Romania will be buried at Curtea de Arges. A day of mourning has been declared in both Romania and Moldova, and flags will fly at half-mast. She died in hospital in Switzerland on 1 August, aged 92.
Monday, August 1, 2016
Lotusi in Parcul Circului
E stabilit faptul că cei mai mulți bucureșteni trăiesc acolo unde se
nasc - în cartierul lor, adică. Mai ajung la vreun mall, mai au ocazia
să muncească prin alt sector - dar ei, acolo-și duc viața: la ei în
cartierul de baștină.
Bucureșteanul autentic habar n-are,
de multe ori, cum să ajungă în Piața Romană; pe unde se intră în Gara
de Nord; dacă Giuleștiul e lîngă Colentina sau Giurgiului…
Nu glumesc.
Uneori îmi vine să fac o listă - cu acele locuri pe care cineva trebuie să le vadă, dacă tot trăiește-n orașul ăsta. Dar n-am făcut-o niciodată.
Și, cu toate astea, sînt locuri unde-ar trebui s-ajungi; să vezi ce-i
acolo. Să intri-n Ateneu, să te plimbi pe Calea Victoriei sau între
Romană și Unirii. Să ajungi în Parcul Carol și - poate - să vezi
străduțele-n pantă din-prejur. Să urci la Mitropolie, să vezi Gara, să
bați Cotroceniul, să caști gura prin Obor, să intri-ntr-un talcioc, să
vizitezi Cimitirul Bellu, să pășești într-un muzeu, să stai pe bancă-n
Grădina Botanică, să călătorești cu tramvaiul…
Multe, multe-s de făcut în București.
Și mai știu una-n plus: să mergi să vezi nuferii din Parcul Circului. Să-i prinzi înfloriți și să te minunezi că așa ceva, atît de frumos, se poate găsi-n orașul ăsta.
Si inca nu v-am spus despre atractia parcului – in mijlocul sau se afla “Lacul cu izvoare naturale”, pe marginea caruia cresc superbii lotusi egipteni si o perdea inalta de stuf.
Desi pare greu de crezut, acesti lotusi pe care ii puteti admira
oricand in Parcul Circului, au fost numiti "suflarea vietii" in
inscriptiile egiptene, acum cateva mii de ani.
Pentru ca noaptea se inchid si coboara sub apa iar dimineata se inalta si infloresc din nou, lotusii au devenit un simbol viu al creatiei si soarelui, al renasterii. Folositi la festivitati si oferiti in dar ca semn de prietenie, lotusii erau considerati sacri, chiar Egiptul faraonic fiind asemanat cu o floare de lotus, tulpina fiind fluviul si floarea - delta./ metropotam
Pentru ca noaptea se inchid si coboara sub apa iar dimineata se inalta si infloresc din nou, lotusii au devenit un simbol viu al creatiei si soarelui, al renasterii. Folositi la festivitati si oferiti in dar ca semn de prietenie, lotusii erau considerati sacri, chiar Egiptul faraonic fiind asemanat cu o floare de lotus, tulpina fiind fluviul si floarea - delta./ metropotam
Subscribe to:
Posts (Atom)