1 aprilie 1932 - 20 octombrie 2016
Valeriu Moisescu
face parte din promoţia de aur, care a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1956.
La clasa de regie îndrumată de profesorul George Dem. Loghin, i-a avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu, Sanda Manu, artişti care au produs ulterior mişcarea de reteatralizare a teatrului românesc.
Timp de patru decenii, la Teatrul de Stat din Galaţi (1956–1964), Teatrul de Stat din Oradea (1959–1961), Teatrul de Stat din Ploieşti (1961–1964), Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1964–1990), dar şi la Iaşi, Craiova, Sankt-Petersburg, a realizat peste 120 de spectacole, multe dintre acestea fiind astăzi repere ale spectacologiei româneşti.
În ultimii 35 de ani, s-a dedicat cu pasiune şi pedagogiei, fiind maestrul multor generaţii de regizori. A fost şeful catedrei de regie Teatru, scenografie, coregrafie din cadrul Academiei de Teatru şi Film (1991–2000).
A tradus şi a dramatizat, a publicat peste 200 de articole teoretice şi mărturii de creaţie. Din octombrie până în 1995 a avut rubrică permanentă în revistele „Teatrul” şi „Teatrul azi”, intitulată „Însemnări contradictorii”, ulterior publicate în volum la Editura UNITEXT.
Este iniţiatorul seriei de studii „Maeştri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea” din cadrul Centrului de cercetări, studii şi experimente teatrale „Crin Teodorescu” al UNATC „I.L. Caragiale”.
În 1998, a fost distins cu premiul UNITER pentru întreaga activitate.
Persistenta memoriei
Valeriu Moisescu
face parte din promoţia de aur, care a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1956.
La clasa de regie îndrumată de profesorul George Dem. Loghin, i-a avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu, Sanda Manu, artişti care au produs ulterior mişcarea de reteatralizare a teatrului românesc.
Timp de patru decenii, la Teatrul de Stat din Galaţi (1956–1964), Teatrul de Stat din Oradea (1959–1961), Teatrul de Stat din Ploieşti (1961–1964), Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1964–1990), dar şi la Iaşi, Craiova, Sankt-Petersburg, a realizat peste 120 de spectacole, multe dintre acestea fiind astăzi repere ale spectacologiei româneşti.
În ultimii 35 de ani, s-a dedicat cu pasiune şi pedagogiei, fiind maestrul multor generaţii de regizori. A fost şeful catedrei de regie Teatru, scenografie, coregrafie din cadrul Academiei de Teatru şi Film (1991–2000).
A tradus şi a dramatizat, a publicat peste 200 de articole teoretice şi mărturii de creaţie. Din octombrie până în 1995 a avut rubrică permanentă în revistele „Teatrul” şi „Teatrul azi”, intitulată „Însemnări contradictorii”, ulterior publicate în volum la Editura UNITEXT.
Este iniţiatorul seriei de studii „Maeştri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea” din cadrul Centrului de cercetări, studii şi experimente teatrale „Crin Teodorescu” al UNATC „I.L. Caragiale”.
În 1998, a fost distins cu premiul UNITER pentru întreaga activitate.
Persistenta memoriei
