Istoria salinei datează din anul 1685, atunci când Mihail Cantacuzino
aflând că în zonă există zăcământ de sare a cumpărat moșia Slănic.
Există documente din care reiese că înainte de anul 1685 au existat ocne
vechi de sare, de mici adâncimi, la aproximativ 5 km de Slănic.
Prima exploatare a fost deschisă 1688 pe Valea Verde, iar la câțiva ani
diferență exploatarea de la Baia Baciului. În anul 1713 moșia Slănic
este donată Mânăstirii Colțea din București. În 1881 a fost deschisă
prima mină, numită Carol, din care s-a extras sare până în anul 1935.
Între timp în anul 1912 se deschide mina Mihai, aceasta devenind prima
din țară iluminată electric. În prezent este folosită în exclusivitate
pentru concursuri internaționale de microaeromodelism. În 1943, a fost
deschisă o nouă galerie, numită Unirea, aceasta fiind poziționată sub
minele Mihai și Carol, având 14 camere cu profil trapezoidal,
funcționând până în anii ’70. Apoi din 1970 până în 1992 s-a exploatat
în mina Victoria. În prezent se mai exploatează în zilele de luni și
marți, restul zilelor fiind destinate vizitatorilor.
Este considerată una dintre cele mai mari saline din Europa, având o
suprafață de 53.000 mp, situată la o adâncime de 208 m, astăzi fiind una
dintre cele mai importante stațiuni balneoclimaterice din România.
Accesul în mină se realizează cu microbuzul, care parcurge 11 etaje în
spirală, având aproximativ 4 km, deoarece liftul care funcționa de peste
70 ani a fost închis în urma unui incident din anul 2014 în care au
fost implicate câteva persoane. Temperatura în salină este de
aproximativ 12 °C pe tot parcursul anului. Compoziția aerului din mină
este bogată în ioni de sodiu având efecte profilactice și de ameliorare a
multor afecțiuni respiratorii. În salină sunt amenajate locuri de joacă
pentru copii cu tobogane, piste de karting, terenuri de baschet, tenis,
fotbal, mese de biliard și ping-pong, un chioșc de unde se pot cumpăra
băuturi și gustări. Se pot admira basoreliefuri care îi înfățișează pe
Traian, Decebal și Mihai Viteazul din Sala Genezei, o expoziție de
chihlimbar și flori de mină, și una de utilaje de extracție și transport
al sării.
sursa http://www.ultima-ora.ro/2016/03/16/salina-slanic-prahova-mina-unirea/
Known as the biggest salt mine in Europe, Slanic
Prahova stands today for one of the most important watering and climatic
resorts in Romania, situated between the valley of Prahova and that of
Teleajen, at about 44 km of Ploiesti, at 400 meters of altitude.
Unique in the country, but also in Europe, the salt mine is formed out
of 14 rooms, trapezium shaped, with an opening of 32 meters at the
basis, 10 meters at the ceiling and 45 meters height. The total area is
of 78,000 m2 and the excavated space is of 2,9 millions m3 of salt.
The ventilation is naturally made, and the 12 degree C
temperature is constant throughout the whole year. The humidity of the
air is circa 50% and the air composition in the mine is richer in sodium
ions that have spectacular ameliorative and prophylactic effects, what
the breathing deficiencies and diseases are concerned. Also, in the salt
mine there have been arranged playing grounds, a sports ground, a room
with tables for billiards and a bar room.
Tourists can also admire the statues of Decebal and Traian,
carved in salt by the artist Iustin Nastase. Other touristic
attractions of the area are represented by Lacul Miresei (The Bride’s
Lake) or Grota Miresei (The Bride’s Cave) (425 m2, 20 m deep), formed in 1914 after the collapse of a salt mine, the swimming pools with salted waters from Baia Baciului (The Shepherd’s Lake), Manastirea Crasna (Crasna Monastery) or the Memorial House « Nicole Iorga ».
In order to reach Slanic Prahova by car, from Bucharest one has to
choose DN1 to Ploiesti, and afterwards, whether the Valley of Teleajen
or the Valley of Varbilau and Slanic from Ploiesti. Travelling on the
raillway, the route is Bucuresti-Ploiesti-Maneciua, after which it
continues on the main road to Cheia – Brasov.
sursa : http://www.romanianmonasteries.org/romania/salt-mine-slanic
