La 555 de ani de la prima atestare documentara a Bucurestiului, veti putea vedea un Bucuresti clasic si elegant prezentat in 36 fotografii alb-negru realizate de membrii asociastiei noastre. Este o reexpunere a expozitiei din toamna 2013 intr-o ambianta de Bucuresti interbelic – Casa Schiller.
“Capitala a unui pamant tragic unde adesea totul sfarseste in comic, Bucurestiul s-a lasat in voia evenimentelor fara acea rigiditate si, prin urmare fara acea fragilitate pe care o provoaca mania. Iata de ce, strabatand curba sinuoasa a unui destin picaresc, Bucurestiul a ramas vesel.” (Paul Morand, 1935)
Expun: Alfredo Padron, Anca Coman, Andreea Grigorescu, Andrei Birsan, Andrei Bosoiu, Calin Andrei Stan, Carmen Gradinaru, Catalin Dinculescu, Cornel Hlupina, Cornel Petrescu, Cristian Bucur, Cristian Ihart, Cristina Badescu, Cristina Tinta, Daliana Pacuraru, Dan Moruzan, Daniel Gheorghita, Diana Chiriac, Eli Driu, Elisei Noata, Iulia Herescu, Leonard Butusina, Marcel Eremia, Maria Livia Chiorean, Mihai Petre, Mihai Roznovanu, Mirela Momanu, Monica Balareanu, Monica Miron, Neculae Juncu, Radu Iacob, Razvan Preda, Roberto Iosupescu, Sergiu Sfetcu, Stefanel Vlad, Victor Ciurea, Vlad Eftenie.
Curatorul expozitiei este Mirela Momanu.
Va prezenta: Andrei Birsan, presedintele Asociatiei „ Bucurestiul meu drag”
Ilustratia muzicala: prof. Dumitru Sascau
Coordonator proiect: Aurora Fabritius
„Seria de imagini prezentata in expozitie ilustreaza conceptul deportret urban, analizat si prezentat ca instrument de lucru, cu termen de noutate, in cadrul analizei imaginii spatiului urban cu vocatie comunitara. Timpul deschide o dimensiune filosofica, oferind multiple chei de citire ale dimensiunilor sale la scara urbana. Imaginile se transforma pastrand memoria orasului , a oamenilor si a gesturilor efemere care se petrec, fotograful si fotografia ramanand martori.
Bucurestiul nu isi pastreaza urmele, inlocuindu-se pe sine cu aproape fiecare noua zi. Orasul ajunge sa-si piarda urma in propriul praf. Raman insa oamenii, acele prezente discrete dar atat de deschise a povesti orasul carea fost. Tranzitia de stare este nuantata prin cadre care evoca de data aceasta un plan afectiv. Nota de umor nu lipseste spiritului bucurestean.
Exercitiul de investigare in planul imaginii cadrului urban isi poate dovedi astfel capacitatea, prin reflectarea sa la nivelul alcatuirii unui portret urban, de a se constitui intr-un instrument util de analiza poetica a realitatii urbane cotidiene.” (Vlad Eftenie, „ Bucurestii in tranzitie”)