Coldplay - Hypnotised

Been rusting in the rubble
Running to a faint
Need a brand new coat of paint
I found myself in trouble
Thinking about what ain't
Never gonna be a saint
Saying float like an eagle
Fall like the rain
Pouring in to put out the pain
Oh again and again

Now I'm hyp, hypnotised
Yeah I trip, when I look in your eyes
Oh I'm hyp, hypnotized
Yeah I slip and I'm mesmerized

It's easy to be lethal
I'm learning from the news
It's a guidebook for the blues
Saying it's the very same steeple
People wanna chose
They just see it from different views
And threading the needle
Fixing my flame
Oh, oh now I'm moved to exclaim
Oh again, and again

Now I'm hyp, hypnotised
Yeah I trip, when I look in your eyes
Oh I'm hyp, hypnotized
Yeah I lift and I'm mesmerized

Oh again, and again
Now I'm hyp, hypnotised
Yeah I lift to a permanent high
Oh I'm hyp, hypnotised
It was dark
Now it's sunrise

Written by Christopher Anthony John Martin, Guy Rupert Berryman, Jonathan Mark Buckland, William Champion • Copyright © Universal Music Publishing Group

blackandwhiteweekend.blogspot.com 

Mihai Eminescu

'Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşă. De-aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite.'

Mihai Eminescu în ziarul "Timpul" (14 noiembrie 1880)

'Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie straină, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi în această luptă, nu învinge cine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun, cel fără scrupule faţă de concetăţenii săi, cel pentru care orice apărare a muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe cale piezişă.'

'O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate... căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia... privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase.'

Mihai Eminescu în scrisoare către Veronica Micle (16 iunie 1882)

'Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi... cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot...'

'Sentimentul istoric al naturii intrinseci a statului sau o mână de fier, din nefericire, lipsesc; aşa încât, departe de-a vedea existenţa statului asigurată prin cârma puternică şi prevăzătoare a tot ce poate produce naţia mai viguros, mai onest şi mai inteligent, suntem, din contră, avizaţi de-a aştepta siguranţa acestei existenţe de la mila sorţii, de la pomana împrejurărilor externe care să postuleze fiinţa statului român ca pe un fel de necesitate internaţională.'

Mihai Eminescu în ziarul "Timpul" (31 august 1878)

 

Street Delivery 2017 - GRĂDINI POSIBILE

Adevărul e că am ajuns să trăim într-o imensă parcare. 

Adevărul e că automobilul ne sufocă viața în oraș. 

Adevărul e că se taie parcuri și se fac în loc parcări. 

Așa că tema Street Delivery 2017 este GRĂDINI POSIBILE.

Putem transforma o stradă într-o grădină de idei? Putem deschide noi spații publice în orașele noastre? Putem să cerem mai mult verde? Vino în stradă alături de noi și descoperă timp de trei zile un oraș în care oamenii au prioritate!

Sigla Street Delivery se schimbă la fiecare ediție, fiindcă identitatea noastră e dinamică și fiindcă nu ne place să ne împietrim într-o imagine. De aceea, invităm în fiecare an alți designeri tari să reinterpreteze logoul Street Delivery pe temă. În 2017, logoul Street Delivery :: Grădini Posibile este desenat de Saddo, cu un logotip de Pren.]

Bucureștiul a fost cândva un oraș al grădinilor. Cartierele sale comunicau cu lumea vegetală printr-o mulțime de spații verzi, prelungiri firești ale caselor și un soi de replici mărunte ale Paradisului. Apoi a intrat în scenă automobilul, care a tăiat legăturile dintre grădinile Cișmigiu, Icoanei, Universitarilor și Ioanid (ca să dăm câteva exemple din cartierul Street Delivery), și a îngroșat ca pe niște șanțuri adânci Calea Victoriei și Bulevardul Magheru pe axa Nord-Sud. Astfel că mersul pe jos de la Vest la Est este acum fragmentat și duce lipsa unui traseu cultural-pietonal.

Vegetația din București abia dacă mai pulsează, definind mai degrabă distrugerea și maidanizarea orașului. București este cea mai poluată și congestionată capitală UE, iar asta se reflectă în speranța de viață scăzută și în stresul cotidian.

Pentru o calitate decentă a vieții, Organizația Mondială a Sănătății oferă ca standard 50 mp de spațiu verde urban pe cap de locuitor. Uniunea Europeană recomandă un minim de 26 mp/capita. În 2014, fiecare bucureștean se putea bucura în mod real de mai puțin de 10 mp de spațiu public verde, incluzând aici și cimitire, fâșii de verdeață dintre parcare și carosabil sau păduri din extravilan.

sursa : http://street.delivery/despre-street-delivery-2017/ 

Living Statues International Festival

LIVING STATUES FESTIVAL

Among those arts that can be performed out in the street, that of the living statue holds a special place. Mysterious, surprising, often funny, sometimes profound,one can not go by a living statue without noticing it. And that is because it’s power to catch the eye like a magnet, to incite one to react and to meditate on the subject of human condition. One can not easily forget the image of a well composed living statue, that is for sure.  Any turist who was in Barcelona would have undoubtedly seen the human statues of La Rambla, for example. Strange is the power of the living statues if it can easily hold its place among against the works of Gaudi.

So, what IS a living statue?

Apparently the answer is quite simple. The living statue is an actor, wearing make-up and a costume as to imitate a statue, able to stand still for a long period of time, thus misleading the audience. But this would be an incomplete answer, as it disregards the art of the actor, his special training, his extraordinary ability to interact with the audience aroundand to improvise. And, maybe the most important element of all, one has to think about the joy of giving the audience a subject on which to meditate, a story to discover behind the costume and make-up, by meeting each and everyone’s own playful self.

The living statue represents the most concentrated form of street theatre, a chance for every actor to become a master of its art. There are so many interesting steps that one has to overcome in becoming a good or great actor. The living statue is a kind of abridged edition of becoming one, the signature of a great master that has reached the top of his skills.

In this regard, it is only natural for us, as an institution, to organise this festival, considering our concerns, the entire evolution of our theater, our social and cultural discourse that we assumed and the importance we gave during two decades to descovering and imposing a particular pedagogical style. The living statue thesis holds a central role in our pedagogical discourse and thw way we see it revolutionized the generally accepted view. As a matter of fact, throughout Europe we are witnessing a general shift of perspective regarding the derogatory way in which the subject has been treated. In Barcelona and Rome, the local authorities discussed about imposing professsional criteria as to limit or even prohibit the presence of amateur performers on the streets. At Arnhem, in Holland, takes place what can be regarded as the global competition in the field, an International Festival rising every year the standards that could become mandatory for the professionals of this art.

source : http://www.masca.ro/teatru/en/living-statues-international-festival/

Bäume. Betrachtungen und Gedichte

For me, trees have always been the most penetrating preachers.
I revere them when they live in tribes and families, in forests and groves.
And even more I revere them when they stand alone.
They are like lonely persons.
Not like hermits who have stolen away out of some weakness, but like great, solitary men, like Beethoven and Nietzsche. In their highest boughs the world rustles, their roots rest in infinity; but they do not lose themselves there, they struggle with all the force of their lives for one thing only: to fulfil themselves according to their own laws, to build up their own form, to represent themselves. Nothing is holier, nothing is more exemplary than a beautiful, strong tree. When a tree is cut down and reveals its naked death-wound to the sun, one can read its whole history in the luminous, inscribed disk of its trunk: in the rings of its years, its scars, all the struggle, all the suffering, all the sickness, all the happiness and prosperity stand truly written, the narrow years and the luxurious years, the attacks withstood, the storms endured. And every young farmboy knows that the hardest and noblest wood has the narrowest rings, that high on the mountains and in continuing danger the most indestructible, the strongest, the ideal trees grow.

Trees are sanctuaries. Whoever knows how to speak to them, whoever knows how to listen to them, can learn the truth. They do not preach learning and precepts, they preach, undeterred by particulars, the ancient law of life.

A tree says: A kernel is hidden in me, a spark, a thought, I am life from eternal life. The attempt and the risk that the eternal mother took with me is unique, unique the form and veins of my skin, unique the smallest play of leaves in my branches and the smallest scar on my bark. I was made to form and reveal the eternal in my smallest special detail.

A tree says: My strength is trust. I know nothing about my fathers, I know nothing about the thousand children that every year spring out of me. I live out the secret of my seed to the very end, and I care for nothing else. I trust that God is in me. I trust that my labor is holy. Out of this trust I live.

When we are stricken and cannot bear our lives any longer, then a tree has something to say to us: Be still! Be still! Look at me! Life is not easy, life is not difficult. Those are childish thoughts. Let God speak within you, and your thoughts will grow silent. You are anxious because your path leads away from mother and home. But every step and every day lead you back again to the mother. Home is neither here nor there. Home is within you, or home is nowhere at all.

A longing to wander tears my heart when I hear trees rustling in the wind at evening. If one listens to them silently for a long time, this longing reveals its kernel, its meaning. It is not so much a matter of escaping from one's suffering, though it may seem to be so. It is a longing for home, for a memory of the mother, for new metaphors for life. It leads home. Every path leads homeward, every step is birth, every step is death, every grave is mother.

So the tree rustles in the evening, when we stand uneasy before our own childish thoughts: Trees have long thoughts, long-breathing and restful, just as they have longer lives than ours. They are wiser than we are, as long as we do not listen to them. But when we have learned how to listen to trees, then the brevity and the quickness and the childlike hastiness of our thoughts achieve an incomparable joy. Whoever has learned how to listen to trees no longer wants to be a tree. He wants to be nothing except what he is. That is home. That is happiness.

Spotlight - International festival of lights Bucharest 2017 Discoballs by 360 Revolution

Being one of the attractions of the first Spotlight edition,Discoballs returns to transform Victoriei Avenue into a background for party The light spots projected onto the buildings in the area are combined with live music played by a DJ professional dancers and the passers willing to join the street party Discoballs returns in 2017 to transform Victoriei Avenue into a background for party. The light spots projected onto the buildings in the area are combined with live music played by a DJ, professional dancers and the passers willing to join the street party.

Author: 360 Revolution

Locație: Calea Victoriei, vizavi de Magazinul Muzica

Una dintre atracțiile primei ediții Spotlight, Discoballs, revine în 2017 pentru a  transforma Calea Victoriei în decor de petrecere. Spoturile luminoase proiectate pe clădirile din zonă merg cel mai bine cu muzică mixată live de un DJ și flashmob-uri organizate de dansatori profesioniști și animate de trecătorii care vor să li se alăture.