Corbii de Piatră (The Stone Ravens) Monastery

The Corbii de Piatră Monastery

 is lying in a place as if chosen by the Divinity itself and the construction

 itself is remarkable by its complete simplicity that makes you meditate, introspect and pray. The church is documentary attested in 1512 when it became a place of worship

The beginnings of monastic life at Corbii de Piatra (the Stone Ravens) are rather unknown.

Most of the monastic settlements replaced older ones,

going down through history to times beyond memory.

 This is how it must have been for the Ravens Monastery,

 located in the heart of a mysterious and very ancient ascetic Romanian settlement.

The first document mentioning it is dated June 23, 1512, which is certainly not the date the monastery was first created, and there are accurate information stating that the holy place existed before this date.

 

The cave church of is a typological derivative of the hall-church, with two altars meant for two patron saints, typical of the Byzantine world of the 10th century.

It is typologically related to the group of cave churches of Cappadocia, as the special feature of the double altar with one single nave is unique in our country.

This solution was probably convenient for the small communities of monks who can go without the deacon. The stylistic features, the quality of the painting, exclusive with Greek inscriptions, corroborated with information gathered from other documents, allow setting the exact date of the complex at the beginning of the 14th century. The cave complex of Corbii de Piatra is the tangible evidence of the existence of monastic nuclei of the anchorite type in Wallachia even before the organization of the Wallachian church in the 14th century.

 Dug into a huge rock wall (30 m high and 14.5 m long), the church is, from an architectural point of view, falls into the byzantine architectural typology, characteristically for the 10thCentury.

 On the other hand, this type of rupestrian citadel, having a camouflaged entrance (under 1 meter high) determines some historians to presume its age to be around the period the Christians were persecuted, that is about the end of the 2ndCentury, B.C. Other historians place their suppositions further back, presupposing that here would have been a Dacian place of worship, votive to the ancient God Zalmoxis.

 The unicity of this monastery is not given only by its aspect and the space around it but also by the fact that the church has two altars for the same nave. In front of the entry into the church, there is the refectory (the canteen of the monastery).

 The interior of the church is sublime, silent and simple.

 It is worth noting that the mural painting date from the 14th Century and still has large original parts of the old painting, depicting biblical scenes: The Nativity Scene, The Raising of Lazarus, The Annunciation, and The Transfiguration.It is considered to be the oldest rupestrian painting into the country.

An 11th old Century wooden church, placed into the yard, poorly build, skewed by the time and weather-bitten, completes the whole image full of spirituality and depth. This mysterious hermitage, from immemorial times, in which you are only allowed to whisper heavenly-minded and humble, is a place of pilgrimage for the believers and for the tourists that are seeking places endowed with special energies.

Mănăstirea Corbii de Piatră  este așezată într-un loc ales parcă de Divinitate, iar construcția în sine, se remarcă printr-o simplitate desăvârșită, ce predispune la meditație, introspecție și rugăciune. Biserica este atestată documentar la 1512, când a devenit lăcaș de cult cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, închinat domnitorului Neagoe Basarab.
Despre vechimea acestui lăcaș însă, sunt multe păreri, care consideră că originile s-ar situa în vremuri mult mai îndepărtate, ale istoriei. Săpată într-un perete uriaș de stâncă (înalt de 30 m și lung de 14,5 m), biserica se înscrie din punct de vedere arhitectural, în  tipologia bizantină, caracteristică secolului  X. Pe de altă parte, acest gen de adăpost rupestru, prevăzut cu o intrare de camuflaj (de sub 1m înălțime), îi face pe unii istorici să maergă cu prezumțiile, până la perioada persecuțiilor împotriva creștinilor, de la sfârșitul secolui al II-lea, după Hristos.
Alții merg cu supozițiile,  în vremuri și mai îndepărtate,  presupunând că aici ar fi fost un loc de cult dacic, închinat zeului Zalmoxis.
Unicitatea acestei mănăstiri, nu este dată numai de aspectul ei și al spațiului ce o înconjoară , ci și de faptul că, biserica este prevăzută cu două altare ale aceluiaș naos. Înainte de intrarea în biserică, se află trapeza (sala de mese a mănăstirii). Interiorul bisericii este sublim, tăcut și simplu. De remarcat, este pictura murală de secol XIV, care păstrează în original mari părți din pictura veche, ce redă scene biblice: Nașterea Domnului, Învierea lui Lazăr, Bunavestire, Schimbarea la față. Este considerată ca fiind, cea mai veche pictură rupestră din țară. În curte, o  bisericuță de lemn, de secol XIX, firavă și înclinată de timp și intemperii, întregește tabloul plin de spiritualitate și profunzime.
Acest schit misterios, venit din timpuri străvechi, în care nu poți vorbi decît în șoaptă, cu smerenie și pioșenie, este loc de pelerinaj pentru credincioși și pentru turiștii care caută locuri încărcate de energii deosebite.  

http://www.imperialtransilvania.com