Monday, April 1, 2019

Corbii de Piatră (The Stone Ravens) Monastery















The Corbii de Piatră Monastery
 is lying in a place as if chosen by the Divinity itself and the construction
 itself is remarkable by its complete simplicity that makes you meditate, introspect and pray. The church is documentary attested in 1512 when it became a place of worship
The beginnings of monastic life at Corbii de Piatra (the Stone Ravens) are rather unknown.
Most of the monastic settlements replaced older ones,
going down through history to times beyond memory.
 This is how it must have been for the Ravens Monastery,
 located in the heart of a mysterious and very ancient ascetic Romanian settlement.
The first document mentioning it is dated June 23, 1512, which is certainly not the date the monastery was first created, and there are accurate information stating that the holy place existed before this date.
 
The cave church of is a typological derivative of the hall-church, with two altars meant for two patron saints, typical of the Byzantine world of the 10th century.
It is typologically related to the group of cave churches of Cappadocia, as the special feature of the double altar with one single nave is unique in our country.
This solution was probably convenient for the small communities of monks who can go without the deacon. The stylistic features, the quality of the painting, exclusive with Greek inscriptions, corroborated with information gathered from other documents, allow setting the exact date of the complex at the beginning of the 14th century. The cave complex of Corbii de Piatra is the tangible evidence of the existence of monastic nuclei of the anchorite type in Wallachia even before the organization of the Wallachian church in the 14th century.
 Dug into a huge rock wall (30 m high and 14.5 m long), the church is, from an architectural point of view, falls into the byzantine architectural typology, characteristically for the 10thCentury.
 On the other hand, this type of rupestrian citadel, having a camouflaged entrance (under 1 meter high) determines some historians to presume its age to be around the period the Christians were persecuted, that is about the end of the 2ndCentury, B.C. Other historians place their suppositions further back, presupposing that here would have been a Dacian place of worship, votive to the ancient God Zalmoxis.
 The unicity of this monastery is not given only by its aspect and the space around it but also by the fact that the church has two altars for the same nave. In front of the entry into the church, there is the refectory (the canteen of the monastery).
 The interior of the church is sublime, silent and simple.
 It is worth noting that the mural painting date from the 14th Century and still has large original parts of the old painting, depicting biblical scenes: The Nativity Scene, The Raising of Lazarus, The Annunciation, and The Transfiguration.It is considered to be the oldest rupestrian painting into the country.
An 11th old Century wooden church, placed into the yard, poorly build, skewed by the time and weather-bitten, completes the whole image full of spirituality and depth. This mysterious hermitage, from immemorial times, in which you are only allowed to whisper heavenly-minded and humble, is a place of pilgrimage for the believers and for the tourists that are seeking places endowed with special energies.


Mănăstirea Corbii de Piatră  este așezată într-un loc ales parcă de Divinitate, iar construcția în sine, se remarcă printr-o simplitate desăvârșită, ce predispune la meditație, introspecție și rugăciune. Biserica este atestată documentar la 1512, când a devenit lăcaș de cult cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, închinat domnitorului Neagoe Basarab.
Despre vechimea acestui lăcaș însă, sunt multe păreri, care consideră că originile s-ar situa în vremuri mult mai îndepărtate, ale istoriei. Săpată într-un perete uriaș de stâncă (înalt de 30 m și lung de 14,5 m), biserica se înscrie din punct de vedere arhitectural, în  tipologia bizantină, caracteristică secolului  X. Pe de altă parte, acest gen de adăpost rupestru, prevăzut cu o intrare de camuflaj (de sub 1m înălțime), îi face pe unii istorici să maergă cu prezumțiile, până la perioada persecuțiilor împotriva creștinilor, de la sfârșitul secolui al II-lea, după Hristos.
Alții merg cu supozițiile,  în vremuri și mai îndepărtate,  presupunând că aici ar fi fost un loc de cult dacic, închinat zeului Zalmoxis.
Unicitatea acestei mănăstiri, nu este dată numai de aspectul ei și al spațiului ce o înconjoară , ci și de faptul că, biserica este prevăzută cu două altare ale aceluiaș naos. Înainte de intrarea în biserică, se află trapeza (sala de mese a mănăstirii). Interiorul bisericii este sublim, tăcut și simplu. De remarcat, este pictura murală de secol XIV, care păstrează în original mari părți din pictura veche, ce redă scene biblice: Nașterea Domnului, Învierea lui Lazăr, Bunavestire, Schimbarea la față. Este considerată ca fiind, cea mai veche pictură rupestră din țară. În curte, o  bisericuță de lemn, de secol XIX, firavă și înclinată de timp și intemperii, întregește tabloul plin de spiritualitate și profunzime.
Acest schit misterios, venit din timpuri străvechi, în care nu poți vorbi decît în șoaptă, cu smerenie și pioșenie, este loc de pelerinaj pentru credincioși și pentru turiștii care caută locuri încărcate de energii deosebite.  

http://www.imperialtransilvania.com 

Unfinished Stairs


Stairs, Valkyrie said, disappointed.
 "Not just ordinary stairs," Skulduggery told her as he led the way up
"Magic stairs." 
"Really?" 
"Oh, yes." She followed him into the darkness. 
"How are they magic?"
 "They just are."
 "In what way?" 
"In a magicky way." She glared at the back of his head. 
"They aren't magic at all, are they?" 
Not really.

Friday, March 29, 2019

Factotum


“If you're going to try, go all the way. 
Otherwise, don't even start. 
This could mean losing girlfriends, wives, relatives and maybe even your mind. 
It could mean not eating for three or four days. 
It could mean freezing on a park bench.
 It could mean jail. 
It could mean derision.
It could mean mockery--isolation. 
Isolation is the gift. 
All the others are a test of your endurance, of how much you really want to do it.
 And, you'll do it, despite rejection and the worst odds. 
And it will be better than anything else you can imagine. 
If you're going to try, go all the way. 
There is no other feeling like that. 
You will be alone with the gods, and the nights will flame with fire.
 You will ride life straight to perfect laughter. 
It's the only good fight there is.”

Charles Bukowski, Factotum

Fahrenheit 451


451 grade Fahrenheit 
este temperatura la care arde hârtia sau echivalentul a 233 grade Celsius. 451 grade F înseamnă temperatura la care arde, poate, gândirea noastră, identitatea intrapersonală sau chiar pulsaţia vieţii. 
A trăi viaţa înseamnă să ştii cine eşti, în primul rând. 
François Truffaut este cel care a regizat acest film, după romanul eponim al lui Ray Bradbury. Filmul prezintă, în manieră realistă, 
cu tente uşor utopice (dar acest lucru nu înseamnă că nu se va întâmpla)  
extincţia cognitiv-societală, nici mai mult, nici mai puţin, decât prin arderea cărţilor.
Filmul vine ca o placă turnantă situaţiei societăţii actuale, 
o societate devenită de câteva decenii  frivolă, aseptică, dezumanizată chiar. 
Poate că va fi tragedia timpurilor viitoare care prea departe de noi, cei de acum, nu sunt.
Dar, să ne întoarcem la cărţi. 
Sub deviza „cărţile îi fac pe oameni nefericiţi”, oamenii  încep să ardă cărţile. 
Pompierii sunt plătiţi de către stat să ardă toate cărţile. 
Cărţile sunt adunate în saci şi cărate într-un câmp deschis pentru a lua drumul spre metamorfozarea lor în... cenuşă. 
Incendierea cărţilor le provoacă oamenilor din acest viitor o deosebită plăcere. 
Este însă o plăcere la fel de frivolă ca şi preocupările lor pasive. În viziunea lor, cărţile poartă vinovăţia nefericirii. Omul este nefericit, nu?
 De la tragedia greacă încoace, conştiinţa nefericirii este universal valabilă, este un datum vital pe care trebuie să îl trăim fiecare în parte pentru a câştiga experienţă.  
Oamenii viitorului îşi distrug cărţile în speranţa că vor fi fericiţi. Bun, să vedem cum va fi fericirea în viitor, fără cărţi.


Dincolo de linia ferată a acestui topos, la marginea pădurii, trăiesc oamenii-Cărţi; 
sunt acei puţini supravieţuitori care mai ştiu a citi sau care mai recunosc esteticul
 sui generis printre esteticul-Monstru promovat de marketingul globalizării. 
Dincolo de linia ferată, aceşti oameni-Cărţi, 
de frică să nu le ardă cineva locuinţele ticsite cu cărţi,
iau expresia „hrană spirituală” ad-litteram
ei îşi mănâncă propriile cărţi sau, în mod şi mai tragic, 
refuză să-şi părăsească locuinţele-biblioteci şi acceptă să fie arşi de vii împreună cu „hrana spirituală”.
Şi mai încredibil, este faptul că aceşti oameni nu au renunţat la identitatea lor umană în favoarea unei  identităţi vide trasată mecanic la fel, la toţi ceilalţi oameni, amnemonice
Aceşti oameni citiţi preiau identitatea unei cărţi, a cărţii preferate pe care o ştiu recita cap-coadă acelora care doresc să cunoască. 
Ei sunt în ochii celorlalţi „vagabonzi”, în realitate „biblioteci” şi se recomandă călduros oricui – „Eu sunt Jurnalul lui Henri Brulard de Stendhal”.
Parcă nu întâmplător se spune că un om intuitiv poate „citi” gândurile altuia. 
Neştiind a mai citi cărţi, oamenii nu vor mai şti a se citi ei între ei, iar riscul să ne îndreptăm vertiginos spre un deconstructivism auto-identitar-umanist nu îl mai putem evita.
 Cărţile nu ne ajută să devenim fericiţi (cum toţi ne dorim), dar ne ajută măcar să evităm prăpastia pasivismului indiferent faţă de viaţa însăşi şi faţă de ceilalţi.



Fahrenheit 451 is a dystopian novel by American writer Ray Bradbury, 
first published in 1953. It is regarded as one of his best works.
The novel presents a future American society where books are outlawed and "firemen" burn any that are found. The book's tagline explains the title: "Fahrenheit 451 – the temperature at which book paper catches fire, and burns..." The lead character, Guy Montag, is a fireman who becomes disillusioned with his role of censoring literature and destroying knowledge, eventually quitting his job and committing himself to the preservation of literary and cultural writings.

Thursday, March 28, 2019

About stairs


Which gate to enter? 
Which path to choose? 
Which stairs to take? 
Which direction to go? 
These questions can be very depressive! 
And sometimes the solution lies in being bold, in being imprudent!

Monday, February 19, 2018

MIA Photo Fair Milan, Italy


Artist Daliana Pacuraru was selected to exhibit her photos in MIA Photo fair Milan, Italy. MIA Photo Fair located in Milano, Italy is one of the most prestigious events in the world of photography. Over 25.000 visitors will attend the eighth edition of MIA Photo Fair, 80 galleries from 13 different countries worldwide, 15 specialized publishers and 20 independent artists within an exhibition area of 5,000 sq. mt. state of the art architecture. The fair dedicated to photography is directed by Fabio Castelli and Lorenza Castelli at The Mall – Porta Nuova Milan. 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...