Mihail Kogălniceanu şi Unirea din 1859
Astăzi, se vorbeşte mult de Unirea Basarabiei cu România.
Când aud, unora li se înfierbântă frunţile şi leşină, alţii nu pot dormi
ceasuri întregi după miezul nopţii.
Unii se arată băţoşi că numai ei ţin la
ideea Unirii, iar altora nu le pasă de biata Moldovioară. Unii se tem de
Unire ca dracul de tămâie, iar pe alţii îi apucă sughiţul şi nu pot
trăi fără ea. Şi unii, şi alţii nu au dreptate. Ideea Unirii, ideea de
întregire a neamului nostru e veche, ea a fost grija de fiecare zi a
strămoşilor noştri, căci altfel nu mai existam ca popor până în ziua de
azi. Această idee a fost în atenţia fiecărui trăitor de pe acest pământ
românesc, ea a fost idealul naţional al poporului. Azi ne-a împânzit
pecinginea rusească şi Moldova e ameninţată de pieire. Pecinginea ne
mănâncă pe dinăuntru şi pe dinafară. Deci, ea trebuie lecuită. Putem
scăpa de „această râie”, vorba lui Alexandru Lăpuşneanul, numai prin
unirea tuturor românilor.