Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând voi fi mai liber şi
mai fericit. Doamne, ce deziluzie am avut atunci când mi-am dat seama că
prin învăţătură ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponenţial aria
de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme ce definiţiile
nu ne apropie de esenţe, de vreme ce adevăr egal subiectiv?
Academicul ne îndepărtează de natură, acesta este diferenţial,
centrifug, nu dă răspunsul la întrebări. Pretinsele sale răspunsuri nu
rezolvă problema cunoaşterii. Simt un gol sprijinindu-mă pe adevărul
ştiinţific oficial. Nu mai vreau clasicul în abordarea căilor de studiu.
Vreau altceva! N-am întâlnit adevărul absolut, n-am întâlnit decât
raportabilităţi, conjuncturi, relativitate.
Adevărul în care cred este unul singur: adevărul Divin.
Spiritul, în schimb, nu intră în crize, spiritualistul nu disecă
multidimensionalitatea Divină, o ia ca postulat, ştiinţa spirituală este
de aceea interferenţială, centripetă şi nu dă reacţii secundare.
Există totuşi o cale şi anume: evoluţie în plan spiritual, în plan
creştin, pentru că iubirea, stima, toleranţa rezolvă toate problemele.
Să zicem că fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimţire, este
un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci
când sunt obosit fizic şi când văd rezultatul muncii mele.
Sunt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihică, sunt ăla care
vede alfel. Pentru acest motiv am fost persiflat, invectivat şi chiar
agresat fizic, şi de ce? Pentru că merg pe alt drum, nu pe cel obişnuit.
Deranjez nişte somnolenţe, nişte tipare. Lumea nu are nevoie de oameni
care nu cred în definiţii, care nu cred în academii şi nici în premianţi
oficiali.
Când ţin o conferinţă sau un curs văd discipolii mei plecând mai
îngânduraţi. Am acest defect, această particularitate, pun lumea pe
gânduri. Mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns la vârsta la care îmi dau
seama că nu trebuie să critic, înţeleg faptul că există o programare din
afara noastră, în alt raport spaţiu – timp. (Care spaţiu, care timp?
alte relativităţi?)
Nu-mi permit să critic istoria, de vreme ce aceasta este
conjuncturală. Mai întâi că nu cunosc noţiunea de bine şi de rău. Dar
nici nu îl înţeleg pe filosoful Kant atunci când afirmă că dânsul îşi
este propriul lui stăpân! Cum poate un om fi stăpân pe el într-o lume
înlănţuită?
Prefer înţelepciunea vârstei, observ că geneticul poate fi optimizat, cromozomii având permeabilitate spirituală.
Eu nu sunt în măsură să ofer soluţii, nu mă pricep, soluţii vă poate
da natura, în măsura înţelegerii noastre. Eu nu cred în politicieni,
vorbăreţi, colesterolizaţi, cu ţinută opulentă şi ostentativă.
Nu mai cred în imagini, nu cred în virtual. Eu cred în pădure, în
apă, în aer, în filosofia ţăranului bătrân, pardon, nu în ţăranul de
lângă metropolă.
Cred în adevărul Divin, în legătura Divinului cu omul prin
intermediul monarhului şi al sacerdotului. Nici pe filosoful Platon nu-l
înţeleg atunci când şi-a declarat repubica ce-i poartă numele, de vreme
ce l-a şcolit pe Aristotel în spirit monarhic. Cred într-un
reprezentant de tip confucian, într-o verticalitate, într-un caracter.
Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure, unde nu aud
expresii vulgare, unde nu aud manele şi nu văd imagini de reclamă şi
nici telenovele.Vreau să înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu
muzica ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei şi foşnetul frunzelor.
Refuz artificialul, nu mai vreau beţivi şi fumători, vreau oameni adevăraţi sau fără oameni.
Vreau să fiu mic pentru a mă bucura de adevărul Divin.
Justin CAPRĂ
Romanian inventor Justin Capra died Monday evening, at the age of 82, at
the Ploiesti Emergency Hospital, where he had been admitted the day
before.
Engineer and inventor Justin Capra seen here in May 2014 at his home in Filipestii de Padure — Prahova County
Born on February 22, 1933 at Magureni — Prahova County, professor,
engineer, inventor — and not in the last place — philosopher Virgilius
Justin Capra raised to fame as maybe the most prolific contemporary
Romanian inventor, with many of his brain children standing under the
umbrella of the generic idea of individually tailored portability: the
jet backpack (he built the first version in 1956); the foldable electric
tricycle Troty; the Oblio 3C electric powered mini automobile — a
hybrid between a scooter and a car; Soleta — counting among the smallest
cars in the world (with a fuel consumption of just 0.5l/100 km); the
two-wheel jet engine powered car Virgilius (that consumed 1 l/100 km),
and a host of other mainly 'green' inventions, 130 in all — according to
his own statements, of which 72 extremely economical automobile
prototypes, 7 flying devices and 15 unconventional engines.