“A man sets out to draw the world. As the years go by, he peoples a
space with images of provinces, kingdoms, mountains, bays, ships,
islands, fishes, rooms, instruments, stars, horses, and individuals. A
short time before he dies, he discovers that the patient labyrinth of
lines traces the lineaments of his own face.”
―
Jorge Luis Borges,
The Aleph and Other Stories
Nina Cassian, an exiled Romanian poet who sought refuge in the United
States after her poems satirizing the regime of President Nicolae
Ceausescu fell into the hands of his secret police, died on Monday at
her home in Manhattan. She was 89.
Intense,
passionate and cleareyed, Ms. Cassian’s poetry often centered on the
nature of erotic love and — both before her exile and after — of loss,
death and decay. In “Ballad of the Jack of Diamonds,” published in The
New Yorker in 1990 in a translation by Richard Wilbur, she wrote:
Nina Cassian read her poetry at Cooper Union in New York in 2003.Credit
Jennifer S. Altman for The New York Times
Here is the Jack of Diamonds, clad
In the rusty coat he’s always had.
His two dark brothers wish him dead,
As does the third, whose hue is red. ...
One brother, on his breast and sleeves,
Is decked with tragic, spadelike leaves.
The next has crosses for décor.
The motif of the third is gore.
The Jack of Diamonds is dead,
Leaving a vacuum in his stead.
This ballad seems at least twice-told.
Well, all Rumanian plots are old.
The New York Times
RIP Nina Cassian
'In unele clipe ideale, sunt pasarea maiastra-a lui Brancusi.
Mi-e gatul ca un cast lunecus
pentru mainile tale. '
“Lasa-l tu pe Iuda, intoarce-ti mai degraba luarea-aminte asupra ta…!”
“Dar ochii vinovati ori se ascund, ori se obrăznicesc, atunci când nu vor să se plece…”
IUDA SI NOI
“Pe ziua de astazi – iata, prin altele, ce amintire amara: mai-marii iudeilor s-au adunat in casa lui Caiafa si chibzuiau cum sa-L prinda prin viclenie pe Domnul Iisus si sa-L dea mortii. Atunci, nefiind rugat de nimeni, a venit la ei unul din cei doisprezece, Iuda Iscarioteanul, si a zis: “Ce voiti sa imi dati, si eu Il voi da pe El voua?” Ei
i-au dat treizeci de arginti. Cand am citit locul acesta din Scriptura,
sufletul meu s-a umplut de nemultumire – si asupra mai-marilor iudei,
si asupra lui Iuda. Ce aveau in vedere acesti mai-mari, de au atras
asupra lor si a poporului vina si pedeapsa pentru uciderea de Dumnezeu?
Si cum a putut sa se hotarasca la asa o fapta Iuda, care intotdeauna era
asa de apropiat de Domnul si asa limpede vazuse intiparita in El
plinatatea Dumnezeirii?
Dupa aceea, gandul meu s-a mutat la caracterul tradarii lui Iuda; si in
timp ce cugetam la lucrul acesta, din constiinta au inceput sa rasara
una dupa alta propriile mele fapte, foarte asemanatoare cu fapta lui Iuda. Cu cat ma gandeam mai mult, cu atat semanau mai tare. Atunci,
in locul nemultumirii impotriva lui Iuda, a inceput sa renasca temerea
pentru mine insumi, si glasul launtric mi-a grait: “Lasa-l tu pe Iuda, intoarce-ti mai degraba luarea-aminte asupra ta si ingrijeste-te sa scapi de soarta lui amara”. Cu acest indemn, fratilor, ma infatisez si eu voua. Aveam de gand sa va infatisez cat de neagra este tradarea lui Iuda. Acum, insa, zic: sa-l lasam pe Iuda. Sa cercetam mai bine faptele noastre, ca sa curatim din viata noastra tot ce poarta vreo trasatura a caracterului lui Iuda – si prin aceasta sa scapam de pedeapsa cereasca ce a cazut asupra lui.
