The Human Body - PHOTO EXPERIMENT

The architectonic ensemble Udriste - Nasturel

La 35 de kilometri de Bucuresti, in judetul Giugiu, se afla singurul monument de arhitectura civila romaneasca de la inceputul secolului al XVII-lea construit in intregime din piatra de talie slefuita. Este vorba de Casa de piatra Udriste Nasturel, cladire de patrimoniu de gradul unu, construita intre anii 1640-1642 ca resedinta de vara de logofatul Udriste Nasturel si de fratele sau Cazan, dupa ce au revenit dintr-o calatorie in Italia.

Citam de pe site-ul Muzeului Taranului Roman cateva informatii despre importanta acestui monument: pe un platou din apropierea raului Arges, Casa de Piatra de la Herasti, ctitorie a boierului Udriste Nasturel, carturar vestit in epoca si cumnat al domnitorului Matei Basarab, ofera vizitatorilor sai bucuria cunoasterii singurului monument de arhitectura civila romaneasca de la inceputul secolului al XVII-lea construit in intregime, pe dinafara si pe dinauntru, din piatra de talie slefuita. Folosirea spatiului si formelor arhitecturale pe cele trei nivele (pivnita, parter, etaj), oranduirea si distribuirea saloanelor, holurilor si scarilor interioare, frumusetea pivnitelor si incaperilor mici boltite cilindric, impreuna cu tehnicile de lucru folosite si calitatea materialului dau o nota distincta de originalitate si farmec intregului ansamblu monumental pe care, Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antohiei, ajuns la Heresti in septembrie 1657, il va asemui cu \"un palat fara egal in lume afara numai de Tara francilor atat de frumos ca imprastie toata grija sufletului intristat.

At Herasti is a beautiful palace known as Casa stone which was built Udriste Nasturel in the XVIIIth century. Medieval ensemble composed of Druganescu Mansion, built in 1715, restored and arranged as a museum of ethnography and folk art is in the village Floresti Stoenesti. Appearance is among the monuments of architecture Brancoveanu. 

Udriste - Nasturel architectural ensemble is composed of the church with the two patrons, "Holy Trinity" and "St. Archangels Michael and Gabriel", Stone House and Stolojan House. Both Stone House and the church were founded by  Nasturel family during the epoch of Matei Basarab, forming one of the most outstanding ensembles emerging from this period.

The church is a historical monument, built on the place of a small wooden church, by the princess Elina, the wife of Prince Matei Basarab, and with the contribution of his brothers, Cazan and Udriste Nasturel, on the land of their family, in 1644.

Built by brothers Nasturel and Cazan Udriste in 1642, the house is considered by Paul of Aleppo, in his travels, "a palace without equal in the world", having the appearance of Viennese palaces with Baroque elements .
Over time, the architectural ensemble had several owners: Constantin Nasturel Herescu, Prince Milos Obrenovici, family Atanasie Stolojan.

 

Adormirea Maicii Domnului/ Assumption of Mary

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare". Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.

Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.
Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: "Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite". Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat".
Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: "Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad".
Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.
Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.
Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.
Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.
Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

calendar-ortodox.ro


The Feast of the Dormition of the Mother of God (Adormirea Maicii Domnului) is an annual national holiday in Romania on August 15. It celebrates the Christian belief that God assumed the Virgin Mary into Heaven following her death.
The feast day of the Assumption of Mary, or simply Assumption Day or St Mary’s Day, is one of the most important feasts in the Orthodox Christian calendar. Large crowds gather in processions and pilgrimages involving thousands of Romanians occur at Moisei in Maramureș, Nicula in Transylvania and Putna in Moldavia. St Mary is the patron saint of the Navy, so the holiday corresponds with the Day of the Romanian Naval Forces, also known as Navy Day. Events, such as demonstrative shows featuring navy ships, are held in port cities and often attract thousands of visitors on August 15.
Assumption Day is a national public holiday in Romania so banks, public offices, and many private businesses are closed. People intending to travel via public transport during public holidays must check with the public transit authorities on any changes to time schedules.
Assumption Day commemorates the belief that when Mary, the mother of Jesus Christ, died, her body was not subjected to the usual process of physical decay but was “assumed” into heaven and reunited there with her soul. This holiday, which has been celebrated since the 4th century CE, is a Christianization of an earlier harvest festival and, in many parts of Europe, is known as the Feast of Our Lady of the Harvest. Assumption Day is celebrated in many countries worldwide.

Vama Veche