Photographis - photography - Art gallery - Romania - Daliana - drawings - Bucharest - irrational - life for sale - photo contest - poetry - loneliness - graphis - forgotten- god - universe - sun - ghosts
Sunday, October 30, 2016
Sunday, October 23, 2016
Friday, October 21, 2016
Valeriu Moisescu
1 aprilie 1932 - 20 octombrie 2016
Valeriu Moisescu
face parte din promoţia de aur, care a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1956.
La clasa de regie îndrumată de profesorul George Dem. Loghin, i-a avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu, Sanda Manu, artişti care au produs ulterior mişcarea de reteatralizare a teatrului românesc.
Timp de patru decenii, la Teatrul de Stat din Galaţi (1956–1964), Teatrul de Stat din Oradea (1959–1961), Teatrul de Stat din Ploieşti (1961–1964), Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1964–1990), dar şi la Iaşi, Craiova, Sankt-Petersburg, a realizat peste 120 de spectacole, multe dintre acestea fiind astăzi repere ale spectacologiei româneşti.
În ultimii 35 de ani, s-a dedicat cu pasiune şi pedagogiei, fiind maestrul multor generaţii de regizori. A fost şeful catedrei de regie Teatru, scenografie, coregrafie din cadrul Academiei de Teatru şi Film (1991–2000).
A tradus şi a dramatizat, a publicat peste 200 de articole teoretice şi mărturii de creaţie. Din octombrie până în 1995 a avut rubrică permanentă în revistele „Teatrul” şi „Teatrul azi”, intitulată „Însemnări contradictorii”, ulterior publicate în volum la Editura UNITEXT.
Este iniţiatorul seriei de studii „Maeştri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea” din cadrul Centrului de cercetări, studii şi experimente teatrale „Crin Teodorescu” al UNATC „I.L. Caragiale”.
În 1998, a fost distins cu premiul UNITER pentru întreaga activitate.
Persistenta memoriei
Valeriu Moisescu
face parte din promoţia de aur, care a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1956.
La clasa de regie îndrumată de profesorul George Dem. Loghin, i-a avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu, Sanda Manu, artişti care au produs ulterior mişcarea de reteatralizare a teatrului românesc.
Timp de patru decenii, la Teatrul de Stat din Galaţi (1956–1964), Teatrul de Stat din Oradea (1959–1961), Teatrul de Stat din Ploieşti (1961–1964), Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1964–1990), dar şi la Iaşi, Craiova, Sankt-Petersburg, a realizat peste 120 de spectacole, multe dintre acestea fiind astăzi repere ale spectacologiei româneşti.
În ultimii 35 de ani, s-a dedicat cu pasiune şi pedagogiei, fiind maestrul multor generaţii de regizori. A fost şeful catedrei de regie Teatru, scenografie, coregrafie din cadrul Academiei de Teatru şi Film (1991–2000).
A tradus şi a dramatizat, a publicat peste 200 de articole teoretice şi mărturii de creaţie. Din octombrie până în 1995 a avut rubrică permanentă în revistele „Teatrul” şi „Teatrul azi”, intitulată „Însemnări contradictorii”, ulterior publicate în volum la Editura UNITEXT.
Este iniţiatorul seriei de studii „Maeştri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea” din cadrul Centrului de cercetări, studii şi experimente teatrale „Crin Teodorescu” al UNATC „I.L. Caragiale”.
În 1998, a fost distins cu premiul UNITER pentru întreaga activitate.
Persistenta memoriei
Sunday, October 2, 2016
Sunday, September 18, 2016
Wednesday, August 17, 2016
Alone With Everybody - Charles Bukowski
'the flesh covers the bone
and they put a mind
in there and
sometimes a soul,
and the women break
vases against the walls
and the men drink too
much
and nobody finds the
one
but keep
looking
crawling in and out
of beds.
flesh covers
the bone and the
flesh searches
for more than
flesh.
there's no chance
at all:
we are all trapped
by a singular
fate.
nobody ever finds
the one.
the city dumps fill
the junkyards fill
the madhouses fill
the hospitals fill
the graveyards fill
nothing else
fills.'
and they put a mind
in there and
sometimes a soul,
and the women break
vases against the walls
and the men drink too
much
and nobody finds the
one
but keep
looking
crawling in and out
of beds.
flesh covers
the bone and the
flesh searches
for more than
flesh.
there's no chance
at all:
we are all trapped
by a singular
fate.
nobody ever finds
the one.
the city dumps fill
the junkyards fill
the madhouses fill
the hospitals fill
the graveyards fill
nothing else
fills.'
Alone With Everybody - Charles Bukowski
Subscribe to:
Posts (Atom)