Sunday, February 28, 2010

The Sea & The Dream

9 am/ Sunday/ February 28

So you dream.
Untouched by the grounding consciousness.
A vast road stretches forth, merging into infinity.
You take a few tentative steps, and take off—towards the sky, scaling a new horizon.
"I have been dreaming of flying for so many years now,"
"It's amazing, this freedom."
Would a fish dream of running?
Would an eagle dream of swimming?
"Why should human beings dream of flying?"
"It could be a latent potential. There is so much that we don't understand."
................
But it all unfolds. A vision here, a glimpse there.
The ocean of love waiting to flow over.
The pain, the anger.
The joy, the ecstasy. The subtle footsteps of dreams sound in the corridors of mind like a half-forgotten echo—a sadness akin to joy in its intensity.

The Art of Dreaming - The Sea







8.30 am/ Sunday/ February 28

All life began in the dream sea. And we've been trying to get back there ever since...

Have you heard the sound of silence?
Or grasped a gossamer vision even as it dispersed in the air?
Dreams are like that.
They come to you like torrents of light in the untouched void of your mind and take you unawares.
You float on the wings of bliss—carefree, buoyant.
It draws you, pulls you with a force that is at once awesome and tender, to the core of your reality.
You know it's near, so near that you can reach out and touch it.
But the spell breaks.
You wake and, like a stranger to yourself, wait for the day when you will return and claim your soul.

Friday, February 26, 2010

Einstein and Music

pastel, pencils, watercolor on cardboard
"The finest emotion of which we are capable is the mystic emotion.
Herein lies the germ of all art and all true science.
Anyone to whom this feeling is alien, who is no longer capable of wonderment and lives in a state of fear is a dead man"
Albert Einstein
"Science, Philosophy, and Religion, A Symposium"
published by the Conference on Science, Philosophy and Religionin Their Relation to the Democratic Way of Life, 1941
(When asked about his theory of relativity)
"It occurred to me by intuition, and music was the driving force behind that intuition.
My discovery was the result of musical perception."
Albert Einsten

Thursday, February 25, 2010

Einstein and Violin


pastel , canvas
“If I were not a physicist, I would probably be a musician.
I often think in music.
I live my daydreams in music.
I see my life in terms of music.
... I get most joy in life out of music.”
Albert Einstein

Monday, February 22, 2010

Sun Power Haiku

Wake, and bless the sun
Source of light,
energy,
hope
There is much to worship...
Breaking through...
a single ray of sunshine,
warmth on my face
a temple’s eternal light
eternal blessings...

no one can stop me shine

Wednesday, February 17, 2010

Terra Amata - J.M.G. Le Clézio


The world was too alive, you couldn't defeat it.
Space had too much space, time too many seconds, days, weeks, milennia.
You could no longer do anything to understand.
You could no longer meet the frightening gaze of the absolute. (...)
You had to dive head-first into vertigo and work, love, hate, suffer, be happy, kill, give birth because there was nothing else to do.
J.M.G. Le Clézio: Terra Amata


Tuesday, February 16, 2010

Cartea de nisip

Undeva, in visul ei era vara...
A presarat nisip peste iarba uscata.
"Sunt scantei, nu nisip!" le-a spus celor din jur.
... Cartea de nisip.
........
La un moment dat Tzinacan are un vis:
“am visat ca pe pardo­seala temnitei se afla un fir de nisip.
Am adormit din nou, indiferent, am visat ca ma trezesc si ca vad doua fire de nisip.
Am adormit din nou iar firele se facusera trei.
S-au inmultit asa pâna când au umplut cu totul temnita si se facea ca eu muream sub apasarea lor.
Am inteles ca visez si cu un efort urias m-am desteptat.
Desteptarea a fost zadarnica. Nenumaratul nisip ma sufo­ca.
Cineva imi spusese: nu te-ai trezit cu adevarat, ci numai intr-un vis anterior.
Acest vis se afla in altul si tot asa pâna la infinit.
Vei muri inainte sa te fi trezit cu adevarat.
Atunci mi-am spus ca nici nisipul din vis nu va putea sa ma ucida si nici vise nu exista care sa stea inauntrul altor vise.
Atunci s-a trezit cu adevarat”
(Borges, 1978, 67).
http://www.scribd.com/doc/2961115/Cartea-de-Nisip-1975

Monday, February 15, 2010

Winter Feelings

The Art of Dreaming






Lipscani-Bucharest

Am visat că venisem în vizită în oraşul meu natal.

Nu pen­tru că ora­şul pe care‑l visam ar fi semănat câtuşi de puţin cu oraşul meu natal, ci pentru că, aveam cumva convingerea că acesta era locul unde mă născu­sem.

Totul a început ca un vis obişnuit, şi totuşi cu un aer foarte real.
Apoi lumina din vis s‑a schimbat. Imaginile au devenit mai clare.

Strada pe care mergeam a devenit în mod perceptibil mai reală decât cu o clipă înainte. Au început să mă doară picioarele. Puteam simţi că lucrurile erau absurd de tari. De exemplu, atunci când m‑am lovit de o uşă, nu numai că am simţit durere în genunchiul la care m‑am lovit, dar m‑am şi înfuriat din cauza neîndemânării mele.

Am umblat în modul cel mai realist prin acel oraş până când am fost total epuizat. Am văzut tot ce aş fi putut vedea, dacă aş fi fost un turist care se plimbă pe străzile unui oraş. Şi nu era nici o diferenţă între plim­barea din vis şi orice plimbare pe care am făcut‑o vreodată pe străzile unui oraş pe care‑l vizitam pentru prima dată.
— Cred că ai mers puţin cam prea departe, a spus don Juan după ce mi‑a ascultat relatarea. Ceea ce ţi se solicita era să devii conştient că a­dormi. Ceea ce ai făcut este echivalent cu a dărâma un zid doar pentru a strivi un ţânţar care stă pe el.
— Vrei să spui, don Juan, că am făcut o gafă?
— Nu. Dar este evident că încerci să repeţi ceva ce ai mai făcut înain­te. Atunci când am produs translarea punctului tău de asamblare, iar noi doi am ajuns în acel misterios oraş, tu nu dormeai. Visai, dar nu dormeai, adică punctul tău de asamblare nu ajunsese în poziţia respectivă printr‑un vis obişnuit. Eu l‑am forţat să se deplaseze. Desigur că poţi să ajungi în aceeaşi poziţie prin vis, dar nu te‑aş sfătui să faci asta în acest stadiu.


— Este periculos?
— Şi încă ce periculos! Visatul trebuie făcut cu multă seriozi­tate. Nu ne putem permite nici o mişcare greşită. Visatul este un proces de conşti­entizare, de dobândire a controlului. Atenţia visatului trebuie antrenată sistematic, pentru că ea este portiţa către cea de a doua atenţie.

— Care este diferenţa dintre atenţia visatului şi cea de a doua atenţie?
— Cea de a doua atenţie este ca un ocean, iar atenţia visatu­lui este ca un fluviu ce se varsă în el. Cea de a doua atenţie este starea de a fi conşti­ent de lumi în totalitatea întregului lor — totalitate a întregului la fel cum lumea noastră este o totalitate a întregului — pe când atenţia visatului este starea de a fi conştient de elementele din visele noastre.

— Visele reprezintă — dacă nu o uşiţă — o ferestruică spre alte lumi, a spus el pentru început. Astfel că visele sunt o şosea cu două sensuri. Con­ştiinţa noastră trece prin acea ferestruică în alte domenii, iar acele do­menii îşi trimit cercetaşii în visele noastre.

ARTA VISATULUI / CARLOS CASTANEDA
http://www.scribd.com/doc/2252355/ARTA-VISATULUI-de-CARLOS-CASTANEDA

Saturday, February 13, 2010

The Art of Dreaming

oil on carboard

— Nu pot să concep lumea în vreun alt mod, don Juan, m‑am plâns eu. Este fără nici un dubiu o lume a obiectelor. Tot ce tre­buie să facem pentru a demonstra acest lucru este să ne lovim de ele.
— Desigur că este o lume a obiectelor. Nu contrazicem acest fapt.— Atunci, ce vrei să spui?
— Vreau să spun că, în primul rând, este o lume a energiei şi abia în al doilea rând o lume a obiectelor. Dacă nu pornim de la premisa că este o lume a energiei, nu vom fi niciodată capabili să percepem energia direct. Vom fi în permanenţă blocaţi de cer­titudinea fizică a exact ceea ce am evidenţiat adineauri: materia­litatea obiectelor.Argumentarea lui don Juan mi se părea extrem de decon­certantă. La timpul respectiv mintea mea refuza, pur şi simplu, să ia în considerare o altă modalitate de a înţelege lumea în afară celei care‑mi era familiară. Afirmaţiile lui şi ideile pe care se străduia să le impună erau pentru mine sugestii neobişnuite, pe care nu puteam nici să le accept, dar nici să le resping.
— Modul nostru de a percepe lumea este cel al unui animal de pradă, mi‑a spus el într‑o zi.
O manieră foarte eficientă de evaluare şi clasificare a hranei şi a pericolelor.
Dar nu este unicul mod în care putem percepe lumea. Mai există unul, cel cu care încerc să te familiarizez: actul de a percepe esenţa tuturor lucrurilor — energia — în chip direct.
Perceperea esenţei tuturor lucrurilor ne va face capabili să înţelegem, să clasificăm şi să ne înfăţişăm lumea în termeni absolut noi, mai interesanţi şi mai complecşi.
Carlos Castaneda - Arta visatului
http://www.scribd.com/doc/12692311/carlos-castaneda-arta-visatului

Friday, February 12, 2010

The Art of Dreaming



Am visat că venisem în vizită în oraşul meu natal.

Nu pen­tru că ora­şul pe care‑l visam ar fi semănat câtuşi de puţin cu oraşul meu natal, ci pentru că, cumva, aveam convingerea că acesta era locul unde mă născu­sem. Totul a început ca un vis obişnuit, şi totuşi cu un aer foarte real.

Apoi lumina din vis s‑a schimbat.

Imaginile au devenit mai clare.

Strada pe care mergeam a devenit în mod perceptibil mai reală decât cu o clipă înainte. Au început să mă doară picioarele.

Puteam simţi că lucrurile erau absurd de tari.

De exemplu, atunci când m‑am lovit de o uşă, nu numai că am simţit durere în genunchiul la care m‑am lovit, dar m‑am şi înfuriat din cauza neîndemânării mele.

Am umblat în modul cel mai realist prin acel oraş până când am fost total epuizat.

Am văzut tot ce aş fi putut vedea, dacă aş fi fost un turist care se plimbă pe străzile unui oraş. Şi nu era nici o diferenţă între plim­barea din vis şi orice plimbare pe care am făcut‑o vreodată pe străzile unui oraş pe care‑l vizitam pentru prima dată.

— Cred că ai mers puţin cam prea departe, a spus don Juan după ce mi‑a ascultat relatarea. Ceea ce ţi se solicita era să devii conştient că a­dormi. Ceea ce ai făcut este echivalent cu a dărâma un zid doar pentru a strivi un ţânţar care stă pe el.

— Este periculos?

— Şi încă ce periculos! Visatul trebuie făcut cu multă seriozi­tate. Nu ne putem permite nici o mişcare greşită. Visatul este un proces de conşti­entizare, de dobândire a controlului. Atenţia visatului trebuie antrenată sistematic, pentru că ea este portiţa către cea de a doua atenţie.
— Care este diferenţa dintre atenţia visatului şi cea de a doua atenţie?
— Cea de a doua atenţie este ca un ocean, iar atenţia visatu­lui este ca un fluviu ce se varsă în el. Cea de a doua atenţie este starea de a fi conşti­ent de lumi în totalitatea întregului lor — totalitate a întregului la fel cum lumea noastră este o totalitate a întregului — pe când atenţia visatului este starea de a fi conştient de elementele din visele noastre.

— Visele reprezintă — dacă nu o uşiţă — o ferestruică spre alte lumi, a spus el pentru început. Astfel că visele sunt o şosea cu două sensuri. Con­ştiinţa noastră trece prin acea ferestruică în alte domenii, iar acele do­menii îşi trimit cercetaşii în visele noastre.


ARTA VISATULUI / CARLOS CASTANEDA

The door between...

Definitia usilor inchise:
E o rana in scandura usii unde-am batut si n-a raspuns nimeni.
Deschideti usa cu grija, sa nu loviti rana cu cheia.
Octavian Paler – Definitii

Thursday, February 11, 2010

Time

space-time
the unit of space and time
It is like GOOD and EVIL, YING and YANG or a pair of lovers.
One cannot be present alone by itself.
The two are connected causally together.
If one of them is cancelled , then the existence of the other one end up as well.
If only one person of a pair of lovers is present,
then the lovers do not exist any longer and the persons also not;
( because it is no part of a lover more - by definition - a pair is made of two).
The same applies to the space-time as well.
If no area exists, then no time can pass as well.
Is there no time available, the area is not an area, since no motion can take place without passing of the time.
It would be a frozen something without time - but it would not be an area.
Principle of special relativity theory (of 1905)
Principle of general relativity theory (of 1915)
PRINCIPLES of the ART and SRT
Principle 1 and 2 always happen together.

1. Principle of the special relativity theory:
Moving clocks go more slowly than resting clocks ( Timedilatation) 1. Principle of the general relativity theory:
Under the effect of the gravity, clocks go more slowly than in the resting state 2. Principle of the special relativity theory:
Moving objects shrink
2. Principle of the general relativity theory:
Moved objects shrink under effect of the gravity Length contraction 3. Principle of the special relativity theory:
The mass is not constant. The mass of moving bodies grows. (not the number of atoms) relativistic mass increase 4. Principle of special relativity theory:
The speed of light is always the same, whether the observer stands still or is in motion.
(Einstein theory/ www.kinkel-bischem.de)

Saturday, February 6, 2010

Shinto


“În fiecare scorbură era aşezat un zeu.

Dacă se crapă o piatră, repede era adus
şi pus acolo un zeu.

Era de ajuns să se rupă un pod,
ca să se aşeze în locul gol un zeu,

ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă,
ca să se aşeze în ea un zeu....”


Nichita Stănescu