Saturday, January 30, 2010

Haiku


zen

pencils, black paper
"After a storm at sea
the sailor heads for home and quiet harbor.
Tossed by indecision
we must return our unsettled mind to the center:
Tao is within us all.
With many voices it has but one beautiful song;
many aspects but only one essence.
Though we are not bound,
we are always connected."


~ Loy Ching-Yuen, from The Book Of The Heart: Embracing The Tao
The literal translation of Tao is “way” or “path.”
It is associated with a life of simplicity, quietude and harmony, both in relation to the natural world, as well as in our interactions with social/political institutions.
Being a man or woman “of the Tao” means being attuned to cycles of change; being consciously aware of our place within the web of Life; and acting in the world according to the principles of wu-wei – naturalness, ease and spontaneity.
In terms of Taoist Cosmology, Tao is the realm that is the source of “the 10,000 things,” i.e. all of manifestation, though itself is transcendent of any particular “thing.”
To have experiential access to the Tao, in a stable and continuous way - a feat achieved in large part through the practice of Inner Alchemy - is to be an Immortal, a Buddha, an Awakened One.
What “Tao” points to is similar to what “Buddha” or “Buddha-nature,” or “Dharmakaya,” or “Primordial Wisdom” points to in Buddhism;
what “God” points to in (contemplative forms of) Christianity;
what “Self” or “Pure Consciousness” points to in Advaita Vedanta;
what “Brahman” points to in Hinduism;
what “Allah” points to in Islam and Sufism.
Wei Wu Wei. All Else Is Bondage. Hong Kong: Hong Kong University Press, 2004.
About.com Guide to Taoism

Thursday, January 28, 2010

Francis of Assisi

oil colors, carved wood,
(45x65) cm

"For it is in giving that we receive."

Giovanni Francesco di Bernardone (Francis of Assisi); 1181/1182 – October 3, 1226

Sunday, January 24, 2010

chris martin coldplay/ portrait


angkor wat/ drawings


ink/ ball pen/ crayon / canvas

angkor wat / drawings

ink / pencils / ball pen / canvas

Spirit of the Hat


angkor wat / cambodgia/ kampukeea/ drawings


....desenez zambetul.... desi nu l-am vazut niciodata....
....ma intreb cati din cei care au fost acolo l-au inteles....
ink / pencils / ball pen / canvas

Pidgeons

portrait

pastel, canson

angkor wat/ drawings

O serie noua de obsesii... statuile din Angkor....si templele...
Nu o sa ajung acolo niciodata, dar fotografiile de aici :
ma influenteaza mult...
....prin fostele temple ale zeilor umbla paianjenii si serpii...
... cum se naste surasul iradiant si luminos pe sutele de statui din Angkor?....
nu e un suras fiziologic...nici un muschi al fetei , al buzelor nu il provoaca....surasul vine de undeva, dinlauntru....

Saturday, January 23, 2010

angkor wat/ drawings

ink / pencils / ball pen / canvas


angkor wat/ drawings

A vision last night before sleep: Leaves and leaves and leaves, leaves curling like shadows, awareness floating through, dream-like in chiaroscuro, golden-brown, parting darkness; emerging, but still into jungle, like roots over stones/crumbled buildings. Where am I? Angkor? I see jungle, no buildings. Still moving, I can't get beyond. I stand at an edge of giant formations, twisted, obscured by my vision. Dim light glows from the horizon. It might even be dawn but, though faint, the light's too bright for dawn in the north. Does tropical dawn come up brilliant? Is it candlelight? A billion flickering candles rimming earth's edge. I open my eyes again. You are not here, you are nowhere...I am awake, without fear. I feel I could have visions often, if I wanted, if I waited quietly for them. I question its meaning. Was it a prophecy, a remembrance, another life -- or just the meaninglessbeauty of living?
ink / pencils / ball pen / canvas

Friday, January 22, 2010

angkor wat/ drawings

"O Devayani,
classical art is
unnatural,
unentertaining,
non-instructional,
burdensome,
irreligious,
lifeless,
soundless,
airless,
smell-less,
motionless,
undramatic,
unpoetic,
austere,
square,
moral,
disciplined,
traditional/formal,
colorless,
dark,
noble,
hieratic,
symmetrical
repetitious,
invisible,
complete,
rational,
conscious
clear."

So said Ad Reinhardt while living in New York City and writing
about Khmer Sculpture in 196l in a booklet published by Asia House.

Therefore, obviously, classical art is needlepoint, stitching one hole at a time,
endlessly,
soundlessly,
effortlessly, mathematically, meditationally, with purity of heart,
prior to the
jungle's re-invasion.

ink / pencils / ball pen / canvas

Sunday, January 17, 2010

Banu Manta

Sediul Primăriei Sectorului 1 din Banu Manta este clădire de patrimoniu. Edificiul este realizat după planurile arhitecţilor N. Georgescu şi G. Cristinel. Frumuseţea arhitecturală este sporită de turnul cu acoperiş ascuţit, dominat de statuia unui străjer în armură medievală. Construcţia a durat 9 ani, din 1927 până în 1936. Frescele din Sala de Consiliu a Primăriei Sectorului 1, care îl reprezintă pe Regele Carol al II-lea, au fost scoase la lumină în vara anului 2007 ( au fost realizate în anii '30 ca un omagiu adus monarhiei, de către artista Olga Greceanu, la puţin timp după ridicarea clădirii din Banu Manta nr. 9). Astfel, pereţii din Sala de Consiliu au fost acoperiţi cu imaginea lui Carol al II-lea şi a altor personaje alegorice care simbolizau principalele instituţii în stat. După cel de-al doilea război mondial, comuniştii au considerat frescele nepotrivite şi compromițătoare pentru noul regim şi le-au acoperit cu mai multe straturi de humă. Tot atunci au fost îndepărtate şi efigiile metalice ale uşilor cu simboluri monarhice.

Saturday, January 16, 2010

Bisearica Neagra

Biserica Neagra din Brasov este cel mai mare lacas de cult in stil gotic din sud-estul Europei.Cu o capacitate de circa 5.000 de persoane, celebrul asezamant de cult masoara 90 de metri lungime si 37 de metri inaltime, cu un turn al crucii de 65 de metri.
Numele original al Bisericii Negre este Biserica Sfanta Maria.
Cel mai probabil, constructia acestei biserici a inceput in anul 1377. Lucrarile de constructie au fost finalizate in 1477, intinzandu-se asadar pe o perioada de 100 de ani.

Friday, January 15, 2010

Rider/ horse


Eminescu- a soul to nowhere belonging

Astazi, 15 ianuarie 2010, se implinesc 160 de ani de la nasterea lui Eminescu.
Sau 160 de ani de posteritate. Sau de singuratate.






I little thought that I would learn to die;
Forever young, enveloped in my cloak,
My dreaming eyes I lifted to the star
Of solitude.

When of a sudden you stood in my way,
On, anguish you, of nameless suffering sweet...
And to the dregs I dank the draught of death
Unpardoning.

Miserably I burn alive like Nessus,
Or Hercules wrapped in his poisoned cloak;
The fire in me the boundless sea itself
Could never quench.

By my own dreams consumed, I endless wail;
At my own pile I am consumed in flame,
Shall I then luminous one day return
As does the Phoenix?

Tormenting eyes but vanish from my way,
Come to my breast again sad unconcern;
That I may die in peace at last, myself
Give back to me.
ODE (in antique metre) . Eminescu

Thursday, January 14, 2010

Tatiana

"Un voiaj de una singură în necunoscut?
O nebunie.
„Nebunie" e ceea ce alţii, prea „înţelepţi", nu pot înţelege.
N-am mai ţinut un jurnal de la doisprezece ani.
Eram, pe atunci, împovărată doar de păcatul originar.
Acum, sunt o femeie de 50 de ani care ar vrea să rupă legătura cu sine, să se golească de amintiri, de aceea se duce în Thailanda;
să se umple de un prezent nou, fără umbră. Ceea ce e posibil, m-am gândit, doar într-o ţară plină de soare şi demister, care „nu există".
„Nu există", fiindcă aşa mi-a zis bunica.
„Am să mă duc în lumea mea!"
„Unde e lumea ta, bunico?"
„în ţara care nu există!"Ameninţarea mă speria şi totodată mă umplea de curiozitate. Cum putea să nu existe o ţară, din moment ce „acolo" voia să se ducă bunica?
După tonul vocii, ştiam că nu aveam să aflu mai multe.
Copiii găsesc însă întotdeauna soluţii alternative. M-am dus să îmi descos naşa.
Ea avea totdeauna un răspuns ştiinţific la toate întrebările mele.
„Nana, care e ţara care nu există?"
„Regatul Siamului".
„... şi cum nu există?"
„Fiindcă acum se numeşte Thailanda".
Acum era totul clar.
Acum ştiam.
Iată de ce, pentru mine, de când mă ştiu, Thailanda a avut iz de tărâm fermecat legat de copilărie. Aşadar, în ziua când am hotărât „să plec departe", ca să mă despart de eşecuri, nu am avut nici o dificultate în privinţa destinaţiei.
Aveam de încheiat socotelile cu necunoscutul lângă care trăisem vreme de douăzeci de ani care, în urmă cu un an, îmi mărturisise, stingherit, că se îndrăgostise de maseuza lui, cu zece ani mai tânără decât mine, şi că voia să-l las liber să se ducă... du-te...Aveam de lămurit o nouă poveste, poate de iubire, dar nepermisă, căreia trebuia să nu-i las loc, nici timp, să prindă rădăcini...
Îmi trebuie timp pentru a căuta nişte răspunsuri.
Timp cu mine însămi.
Timp în afara timpului.
„Terapie" se cheamă acest voiaj?Nu ştiu. Şi nici nu mă interesează. Mai exact: nu vreau să mă intereseze.
Din „ţara care nu există", voi reuşi, poate, să mă întorc la mine, vindecată. "

The Sky Series -Tower


Wednesday, January 13, 2010

Tatiana


“Operaţie de rutină. Manuscrisele celei de-a doua vieţi” este o carte pe care Tatiana Covor a publicat-o acum doi ani în România şi care apare pentru prima dată în limba italiană.
Volumul a fost prezentat pe data de 11 decembrie publicului de la Roma de către Bruno Mazzoni, profesor de limba şi literatura română şi preşedinte al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Pisa.


“După această operaţie mi-a fost foarte uşor să-i înţeleg pe veteranii de război din Vietnam, care se întorceau acasă şi, după toate lucrurile teribile care li se întâmplaseră acolo, trebuiau să se întoarcă la o viaţă normală, să citească ziarul dimineaţa, să cumpere lapte”, a spus Tatiana sugerând faptul că pregătirea psihologică în evenimente de acest gen are o importanţă majoră.
Autoarea crede că teama, durerea, imprevizibilul şi stările sufleteşti contradictorii prin care trece o fiinţă umană în perioada de recuperare de după operaţie se pot raporta şi la alte evenimente majore din viaţă. Experienţa este aceeaşi şi în cazul pierderii unei persoane dragi, a unei despărţiri sau a unui sentiment de singurătate majoră.

“Felul de a lupta pentru a depăşi aceste momente este acelaşi indiferent care este evenimentul. Eu am primit de la boala mea capacitatea de a-mi da seama că viaţa nu este obligatorie”, a spus Tatiana publicului numeros reunit aseară la sediul Asociaţiei Presei Străine de la Roma.
de Iulia Maximinian in data de 12 Decembrie, 2009 - 11:45